barieră

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. barrière)

1. loc de intrare într-un oraș unde, în trecut, se încasau taxele pe mărfurile aduse spre vânzare.
2. bară mobilă pentru a închide temporar trecerea peste o cale ferată sau șosea; (p. ext.) loc de întretăiere a unei căi ferate cu o șosea.
3. element constructiv sau dispozitiv pentru evitarea ori reglementarea schimbului de umiditate, căldură etc.
4. linie de plecare (la cursele de cai); start.
5. stare marcând limitele posibilităților fizice sau psihologice (ale unui sportiv).

semibarieră

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. demi-barrière)

1. barieră care închide numai jumătate din lățimea unui drum de acces peste calea ferată.

baraj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. barrage)

1. construcție hidrotehnică așezată transversal pe cursul unei ape curgătoare pentru a ridica nivelul apei sau a-i regulariza cursul; stăvilar, zăgaz.
2. lucrare provizorie pentru a împiedica pătrunderea apei într-o zonă de lucru, a opri circulația rutieră etc.
3. piedică; barieră.
4. lucrare de fortificație care împiedică înaintarea inamicului pe anumite direcții.
5. foc intens de artilerie sau de arme automate ca să oprească atacul inamicului.
6. întrecere suplimentară pentru promovarea mai multor echipe sportive sau concurenți aflați la egalitate ori pentru stabilirea ordinii lor într-un clasament.
7. (med.) tulburare ideomotorie caracterizată printr-un blocaj în șirul ideilor, în exprimarea lor.

bară

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. barre)

1. drug de metal (destinat prelucrării).
2. piesă de metal sau de lemn, în construcții sau în dispozitive tehnice pentru transmiterea eforturilor.
3. (fig.) obstacol, piedică în calea realizării unui lucru.
4. fiecare dintre cei trei stâlpi care delimitează poarta la unele jocuri sportive.
5. șut în stâlpul porții de fotbal.
6. barieră care desparte pe judecători de avocați și împricinați; locul de unde se pledează în fața justiției.
7. (herald.) figură diagonală care reunește unghiul stâng de sus al unui scut cu unghiul drept de jos.
8. linie verticală sau oblică, element de separare într-un text.
9. linie verticală care separă măsurile unui portativ.
10. ridicătură de metal liniară încrustată în tastiera unor instrumente cu coarde ciupite.
11. îngrămădire de aluviuni la gura de vărsare a unui râu într-un fluviu sau în mare.
12. mascaret.

coralier, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m. pl.  
Etimologie: (fr. coralliaire/s/)

1. I. referitor la coralieri; care are caracterul coralierilor; format din corali; coralian.
2. barieră ~ă = colonii de corali care despart porțiuni de mări sau oceane.
3. II. (zool.) clasă de animale din încrengătura celenteratelor, care se caracterizează prin schelet calcaros; antozoare.

eredosifilis

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. hérédosyphilis)

1. (med.) sifilis congenital considerat în mod fals ereditar, adică transmis prin gene; sifilis ereditar.
2. (NOTĂ) sifilisul congenital nu este ereditar, ci se datorează contaminării fătului, de la mama bolnavă, prin bariera placentară.

rampă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. rampe, germ. Rampe)

1. teren înclinat, privit în sensul în care urcă.
2. porțiune din traseul unei căi ferate sau a unui drum în pantă urcătoare.
3. platformă amenajată în stații pentru încărcarea și descărcarea vagoanelor de cale ferată.
4. ~ de lansare = suport echipat cu diferite dispozitive de orientare și ghidare de pe care se lansează avioanele catapultate sau rachetele.
5. balustradă la o scară sau la un pod.
6. barieră.
7. partea din față a unei scene de teatru, unde sunt instalate luminile.
8. a vedea lumina ~ei = a intra în repertoriul unui teatru, a fi jucat în fața publicului; a chema la ~ = a cere prin aplauze revenirea artiștilor pe scenă.
9. compartiment din melcul urechii interne; scală.

semibarieră

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. demi-barrière)

1. barieră care închide numai jumătate din lățimea unui drum de acces peste calea ferată.