Dictionar

Rezultate principale (Bară,):

Bara

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. barrer)

1. a întrerupe, a împiedica cu o bară, cu un obstacol circulaţia, trecerea (pe un drum, o stradă etc.); (fig.) a împiedica, a opri, a stopa.

2. a trage o linie peste..., a şterge cu o linie (un text).


Bară

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. barre)

1. drug de metal (destinat prelucrării).

2. piesă de metal sau de lemn, în construcţii sau în dispozitive tehnice pentru transmiterea eforturilor.

3. (fig.) obstacol, piedică în calea realizării unui lucru.

4. fiecare dintre cei trei stâlpi care delimitează poarta la unele jocuri sportive.

5. şut în stâlpul porţii de fotbal.

6. barieră care desparte pe judecători de avocaţi şi împricinaţi; locul de unde se pledează în faţa justiţiei.

7. (herald.) figură diagonală care reuneşte unghiul stâng de sus al unui scut cu unghiul drept de jos.

8. linie verticală sau oblică, element de separare într-un text.

9. linie verticală care separă măsurile unui portativ.

10. ridicătură de metal liniară încrustată în tastiera unor instrumente cu coarde ciupite.

11. îngrămădire de aluviuni la gura de vărsare a unui râu într-un fluviu sau în mare.

12. mascaret.


Rezultate secundare (Bară,):

Ambara

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. embarras)

1. ambaras.

2. obstacol, jenă, încurcătură (financiară).


Analobară

Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. anallobar)

1. curbă care uneşte pe o hartă punctele cu aceeaşi variaţie pozitivă a presiunii atmosferice.


Baracă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. baraque, it. baracca, sp. barraca)

1. construcţie provizorie de scânduri servind ca locuinţă, magazie etc.


Baracament

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. baraquement, it. baraccamento)

1. ansamblu de barăci (mai ales militare).

2. locuințe temporare destinate găzduiască lucrători în mișcare, refugiați, victime ale dezastrelor etc.


Bărăcie

Parte de vorbire: s.f. (înv., pop.)
Origine: (nesigură)

1. groapă cu apă (construită sau) formată de ploi, în care se scaldă rațele și gâștele; baltă, mocirlă.

2. suprafață adâncă cu apă; ochi (în râu).


Baraj

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. barrage)

1. construcţie hidrotehnică aşezată transversal pe cursul unei ape curgătoare pentru a ridica nivelul apei sau a-i regulariza cursul; stăvilar, zăgaz.

2. lucrare provizorie pentru a împiedica pătrunderea apei într-o zonă de lucru, a opri circulaţia rutieră etc.

3. piedică; barieră.

4. lucrare de fortificaţie care împiedică înaintarea inamicului pe anumite direcţii.

5. foc intens de artilerie sau de arme automate ca oprească atacul inamicului.

6. întrecere suplimentară pentru promovarea mai multor echipe sportive sau concurenţi aflaţi la egalitate ori pentru stabilirea ordinii lor într-un clasament.

7. (med.) tulburare ideomotorie caracterizată printr-un blocaj în şirul ideilor, în exprimarea lor.


Abatiză

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abattis)

1. (mil.) obstacol artificial format din copaci tăiați; baraj realizat din copaci culcaţi cu vârful spre inamic.


Ambara

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. embarras)

1. ambaras.

2. obstacol, jenă, încurcătură (financiară).


Ambarasant, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. embarassant)

1. care ambarasează, pune în încurcătură.

2. care creează o situație dificilă, stânjenitoare.


Ampriză

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. emprise)

1. lăţime totală a fâşiei de teren pe care se construieşte un terasament, un dig, un baraj.

2. influenţă, ascendent, autoritate morală.


Anrocament

Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. enrochement)

1. aglomerare de materiale (piatră, beton) care formează fundaţii, diguri, baraje.


Balustradă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. balustrade)

1. îngrăditură verticală scundă din mai mulţi baluştri uniţi printr-o bară de sprijin, pe marginea unor construcţii.