Dictionar

 
 

funda

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. fonder, lat. fundare)

1. a pune bazele, a realiza fundația.
2. a întemeia afirmații, teorii etc. pe argumente, pe probe; a înființa, a institui.
 

imposta

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (it. impostare)

1. a aranja, a organiza bazele, structurile unei construcții, ale unei lucrări.