Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. basique)
1. (despre substanţe) care are proprietăţile unei baze; alcalin.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. basicité)
1. caracterul de bază (8) al unui corp; alcalinitate.
2. numărul de ioni de hidrogen din molecula unui acid care pot fi substituiţi printr-un metal.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. bibasique)
1. (despre acizi) care conține doi atomi de hidrogen înlocuibili cu atomi de metal; dibazic.
2. acid ~ = acid care conține într-o moleculă doi atomi de hidrogen, care pot fi înlocuiți printr-un metal.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. dibasique)
1. (despre acizi) care posedă două funcţii bază; bibazic.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. addipique)
1. acid ~ = acid bibazic saturat, materie primă la fabricarea unor fibre sintetice poliamidice.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (germ. Alkaliämie)
1. (med.) perturbarea echilibrului acidobazic din organism printr-o alcalinitate excesivă; alcaloză.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. alcalin)
1. (despre substanţe) cu reacţie bazică; bazic.
2. metale ~e = metale care prin oxidare produc alcalii; medicamente ~e = medicamente care conţin alcalii, în tratamentul acidităţii gastrice.
3. (despre ape, soluri) care conţine săruri de sodiu şi de potasiu.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. alcalose)
1. perturbare a echilibrului acidobazic din organism; alcaliemie.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. amphophile)
1. (biol.; despre celule) care se colorează deopotrivă cu coloranţi bazici şi acizi.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aminoacide)
1. substanţă a materiei vii care se caracterizează prin prezenţa aceeaşi moleculă a unei funcţii acide şi a unei funcţii bazice, în compoziţia proteinelor.