Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abside, lat. absida)
1. nişă în formă semicirculară situată în continuarea navei centrale a unei bazilici sau biserici.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. basilica, fr. basilique, lat. basilica)
1. edificiu public roman de formă dreptunghiulară, cu interiorul împărţit prin şiruri de coloane, care servea ca loc de judecată, bursă comercială sau loc de adunări.
2. biserică din primele secole ale creştinismului, după planul bazilicilor romane.
3. biserică catolică de mari proporţii.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat., fr. ciborium)
1. baldachin susţinut de coloane, care acoperea altarul bazilicilor creştine.
2. vas de forma unei cupe din fruct de nufăr, în bisericile catolice, pentru păstrarea rezervei euharistice după slujbă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. exonarthex)
1. pridvor deschis spre latura de vest a bazilicilor creştine.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (lat., it. ferula, cf. fr. férule)
1. (antichitate) baston, simbolul demnității sacerdotale.
2. (mitologie) un fel de toiag înconjurat de viță de vie și iederă, care se termină cu un con de pin sau frunze de viță de vie; tirs.
3. (religie) cârjă episcopală medievală.
4. (arhitectură creștină) spațiu introductiv al vechilor bazilici occidentale destinat unor activități specifice; naos, nartex.