Dictionar

Rezultate principale (Bazilică.):

Bazilică

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. basilica, fr. basilique, lat. basilica)

1. edificiu public roman de formă dreptunghiulară, cu interiorul împărţit prin şiruri de coloane, care servea ca loc de judecată, bursă comercială sau loc de adunări.

2. biserică din primele secole ale creştinismului, după planul bazilicilor romane.

3. biserică catolică de mari proporţii.


Rezultate secundare (Bazilică.):

Bazilicale

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. basilicorum libri)

1. colecţie de legi juridice publicate de unii împăraţi bizantini.


Atrium/atriu

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat., fr. atrium)

1. curte interioară, înconjurată de portice acoperite, a caselor romane.

2. spaţiu deschis, înconjurat uneori de coloane, la intrarea într-o bazilică.

3. (anat.) auricul.

4. spaţiu gastric la spongieri, care comunică cu exteriorul prin oscul.

5. culoar care înconjură un con vulcanic secundar, îmbucat în craterul unui vulcan mai vechi.


Latin, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. latinus, fr. latin)

1. adj., s. m. f. (locuitor) din Latium /Italia/, care aparținea Romei antice.

2. roman.

3. (s. f.) limbă italică vorbită de romani.

4. adj. arhitectură = stil roman degenerat, având ca tip bazilica romană.

5. (mar.) velă = pânză triunghiulară învergată pe o antenă.


Tribunal

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr., lat. tribunal)

1. estradă amenajată într-o bazilică romană sau într-o unitate militară, pe care stăteau magistrații și, respectiv, comandanții.

2. instanță judecătorească (care judecă procesele civile și penale).

3. local în care funcționează o astfel de instanță.

4. complet care judecă o cauză, un proces.