bazinet

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bassinet)

1. mic bazin.
2. parte a rinichilor de unde pornesc tuburile urinifere.

cecoptoză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. caecoptose)

1. coborâre patologică a cecului2 în bazinet.

colector 2, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. collecteur)

1. adj. (despre vase, tuburi, bazine) care colectează fluide.
2. s. n. recipient, conductă pentru acumularea materialelor fluide, granulare sau pulverulente.
3. loc unde se adună matrițele din magazia unui linotip sau monotip pentru a forme un rând.
4. organ al rotorului unor mașini electrice cu rolul de a comuta legăturile dintre înfășurarea rotorului și circuitul exterior.
5. substanță organică, folosită ca reactiv la flotația mineralelor pentru a concentra particulele de minerale în spumă.
6. s. m. f. achizitor de mărfuri, de produse etc.

decolmataj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. décolmatage)

1. acțiunea de a decolmata și rezultatul ei; decolmatare, decolmatat.
2. curățare a canalelor, bazinelor etc. de depuneri sau diverse materiale.
3. acțiune fizică, chimică sau biologică exercitată asupra unui orificiu înfundat, sistem de filtrare etc. pentru a-i restabili total sau parțial permeabilitatea inițială.
4. (antonime) colmataj, colmatare.

dorsal, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. dorsal)

1. adj. referitor la partea posterioară a corpului sau a unui organ.
2. (s. m.) marele ~ = cel mai lat mușchi al spatelui.
3. (despre foneme) articulat în spatele limbii.
4. s. f. sistem muntos care se întinde pe zeci de mii de kilometri pe fundul oceanelor, separând două bazine.
5. lanț muntos care se întinde pe spațiul unui continent.
6. relief mai puțin accidentat, care separă unități de relief mai joase.
7. prelungire a unui anticiclon între două zone cu presiune atmosferică mai coborâtă, care poate fi asemănată cu un „bot de deal”.

endonefrită

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. endonéphrite)

1. inflamație a mucoasei bazinetului.

fixism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. fixisme)

1. concepție care neagă evoluția lumii vii, considerând că speciile de plante și de animale sunt invariabile.
2. teorie din sec. XIX potrivit căreia bazinele oceanice și blocurile continentale ar fi fost permanente și imobile de-a lungul trecutului geologic al Pământului.