Dictionar

Aguti

Parte de vorbire: s.
Origine: (sp. aguti)

1. animal rozător de mărimea unui iepure, cu blana aurie, din bazinul Amazonului.


Caliciu

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. calice)

1. totalitatea petalelor unei flori.

2. cupă, potir.

3. (anat.) parte a bazinului în care se colectează urina.


Centură

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ceinture)

1. curea lată purtată peste îmbrăcăminte.

2. ~ de salvare = dispozitiv din corpuri plutitoare care se fixează în jurul taliei, servind la menținerea unui naufragiat la suprafața apei.

3. parte a scheletului care leagă membrele de trunchi (omoplatul și clavicula, bazinul).

4. (sport) a) linie imaginară la nivelul ombilicului sub care nu sunt permise loviturile la box; b) procedeu tehnic de prindere a mijlocului adversarului cu mâinile, la lupte.

5. cingătoare.

6. ~ de castitate = bandaj închis cu lacăt, în trecut, pentru protejarea castității femeilor; ~ de siguranță = dispozitiv care împiedică pe pasagerii unui avion sau automobil de a fi proiectați înainte, în caz de accident.

7. fiecare din gradele de calificare a celor care practică arte marțiale.

8. ceea ce înconjură un lucru, un loc etc.

9. ~ de fortificații = zonă fortificată aflată la o distanță potrivită pentru a fi ferită de focul armelor grele ale unui eventual dușman; linie de ~ = cale ferată, șosea care înconjură un oraș.

10. ansamblu de plantații în jurul unui oraș sau de separare a unor zone ale acestuia.

11. fâșie continuă de table de oțel care formează bordajul unei nave.

12. grindă orizontală din beton armat, rezemată pe zidurile exterioare ale unei construcții, pentru a le lega între ele.

13. cadru de formă circulară.

14. ~i de radiații = fiecare dintre cele două zone de radiație corpusculară ionizată, de grosime variabilă, care înconjură Pământul.


Elenism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. hellénisme)

1. perioadă în istoria și civilizația societății sclavagiste a popoarelor din bazinul Mării Mediterane, între epoca cuceririlor lui Alexandru Macedon și căderea imperiului acestuia sub stăpânirea romană, prin amestecul formelor grecești de organizare politică, culturale, religioase cu cele orientale.

2. cultura Greciei antice și influențele exercitate de ea.

3. expresie specifică limbii elene.


Iliac, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. iliaque, lat. iliacus)

1. în partea de mijloc a corpului, în regiunea şoldurilor.

2. os ~ = fiecare dintre cele două oase ale bazinului.


Ilion

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ilion)

1. cel mai mare dintre oasele care formează bazinul iliac.