Dictionar

bazofil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. basophile)

1. (leucocită) cu afinitate pentru coloranți bazici.
 

bazofilie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. basophilie)

1. însușirea de a fi bazofil.
2. creșterea excesivă a numărului de leucocite din sânge.
 

bazifil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. basiphile)

1. (plantă) care preferă solurile alcaline.
2. se spune despre o plantă care crește de preferință pe soluri bazice.
3. cu afinitate pentru coloranții bazici; bazofil.
 

bazocit

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. basocyte)

1. (med., biol.) leucocit aparținând liniei granulocitare, care are un nucleu unic, dar multilobat, și a cărui citoplasmă conține granulații care se observă ușor atunci când sunt supuse coloranților bazici; leucocită bazofilă.
 

bazofilie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. basophilie)

1. însușirea de a fi bazofil.
2. creșterea excesivă a numărului de leucocite din sânge.
 

bazopenie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. basopénie)

1. scădere a numărului bazofilelor din sângele periferic.
 

labrocit

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (cf. fr. labrocyte)

1. (biol.) celulă granuloasă bazofilă, prezentă în țesutul conjunctiv, având rol fagocitar, înglobând particule străine; mastocit.
 

CROMIDIO-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (grec. khromidion „culoare mică”)

1. „cromidie, granulă bazofilă”.