OK
X
beatitudine
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (lat. beatitudo, fr. béatitude)
1.
stare
de
fericire
deplină.
2.
stare
patologică
de
euforie
permanentă.
euforie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. euphorie, gr. euphoria)
1.
stare
de
fericire,
de
beatitudine.
2.
falsă
senzație
de
fericire,
manifestată
ca
simptom
al
unei
boli
neuropsihice
sau
provocată
de
substanțe
narcotice.
kief
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. hief)
1.
repaus
absolut,
în
mijlocul
zilei,
la
orientali.
2.
stare
de
beatitudine.