Rezultate principale (Bemol.):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bémol, it. bemolle)
1. s. m. accident muzical care coboară cu un semiton nota pe care o precedă.
2. adj. (despre note) coborât cu un semiton.
Rezultate secundare (Bemol.):
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. bémoliser)
1. a marca o notă cu un bemol.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (bemoliza)
1. acțiunea de a bemoliza, de a pune un bemol înaintea unei note sau la începutul unui portativ.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. bémolisé)
1. (fon; despre sunete) caracterizat prin coborârea intensităţii.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (it. armatura)
1. (muz.) totalitatea diezilor sau bemolilor puși la cheie spre a indica o tonalitate; armură.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bécarre)
1. accident muzical care, pus înaintea unei note, anulează un diez sau un bemol.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. bémoliser)
1. a marca o notă cu un bemol.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (bemoliza)
1. acțiunea de a bemoliza, de a pune un bemol înaintea unei note sau la începutul unui portativ.