Dictionar

Rezultate principale (Bemol.):

Bemol

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bémol, it. bemolle)

1. s. m. accident muzical care coboară cu un semiton nota pe care o precedă.

2. adj. (despre note) coborât cu un semiton.


Rezultate secundare (Bemol.):

Bemoliza

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. bémoliser)

1. a marca o notă cu un bemol.


Bemolizare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (bemoliza)

1. acțiunea de a bemoliza, de a pune un bemol înaintea unei note sau la începutul unui portativ.


Bemolizat, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. bémolisé)

1. (fon; despre sunete) caracterizat prin coborârea intensităţii.


Armatură

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (it. armatura)

1. (muz.) totalitatea diezilor sau bemolilor puși la cheie spre a indica o tonalitate; armură.


Becar

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bécarre)

1. accident muzical care, pus înaintea unei note, anulează un diez sau un bemol.


Bemoliza

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. bémoliser)

1. a marca o notă cu un bemol.


Bemolizare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (bemoliza)

1. acțiunea de a bemoliza, de a pune un bemol înaintea unei note sau la începutul unui portativ.