Rezultate secundare (Benedictini):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. bénédiction)
1. s. m. f. călugăr(iţă) dintr-un ordin catolic, care a desfăşurat o susţinută activitate în domeniul construcţiilor.
2. muncă de ~ = muncă intelectuală minuţioasă şi de lungă durată.
3. adj. care aparţine benedictinilor.
4. (fig.) laborios, harnic, muncitor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bénédictine)
1. lichior prin macerarea în alcool a unor plante aromate, preparat la început după reţeta călugărilor benedictini.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. bernardin)
1. călugăr(iţă) dintr-o congregaţie desprinsă din ordinul benedictinilor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cisterciens)
1. s. m. pl. ordin de călugări benedictini din Franţa, din sec. XI, care au jucat un rol deosebit în colportarea formelor arhitectonice ale goticului timpuriu, suprimând la biserici turnurile, portalurile, sculpturile şi vitraliile pictate.
2. adj. care aparţine ordinului cistercienilor (I).