OK
X
acumbent
Parte de vorbire:
Traducere
Etimologie:
1.
LAT
accumbens
2.
FR
accombant
3.
EN
accumbent
4.
DE
anliegend;
auf
der
Seite
liegend
5.
RU
прилеraющий;
прижaтый
6.
HU
lefekvő,
lecsepült,
oldalfekvésű
bental, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (germ. benthal)
1.
adj.
bentonic.
2.
s.
n.
bentos.
bentic, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. benthique)
1.
relativ
la
fundul
apei;
care
trăiește
la
fundul
mării;
bentonic.
BENTO-
Parte de vorbire:
prefix
Etimologie: (fr. bentho-, cf. gr. benthos „adânc, adâncime”)
1.
„adânc,
adâncime,
fundul
apelor”.
bentofag, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. benthophage)
1.
care
se
hrănește
cu
viețuitoare
bentonice.
bentofil, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. benthophile)
1.
(pește)
care
își
depune
icrele
pe
un
substrat
vegetal,
pietros
sau
nisipos.
abietin
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. abiétine)
1.
substanță
rășinoasă
extrasă
din
lemnul
de
brad,
sub
formă
de
cristale
incolore,
solubile
în
apă
și
alcool;
coniferină.
2.
substanță
rășinoasă,
extrasă
din
terebentina
de
Strasbourg
sau
balsamul
de
Canada,
capabilă
să
se
cristalizeze.
abiotic, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. abiotique)
1.
care
se
opune
vieții;
care
este
lipsit
de
viață.
2.
califică
un
mediu
în
care
organismele
vii
nu
pot
trăi,
incompatibil
cu
viața.
3.
care
ține
de
abioză;
propriu
abiozei.
4.
factor
~
=
unul
dintre
cei
doi
factori
care
guvernează
distribuția
populațiilor
bentice
în
ocean
și
care
depinde
în
esență
de
mediul
în
care
evoluează
animalele
și
plantele.
bandeletă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. bandelette)
1.
bentiță.
2.
mănunchi
de
fibre
conjunctive
sau
nervoase.
baretă 1
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. barrette)
1.
bentiță
(de
piele,
de
pânză)
care
încheie
un
pantof.
2.
lamelă
de
metal
care
se
fixează
transversal
pe
o
medalie,
tabacheră
etc.
3.
perete
de
beton
(armat)
turnat
în
teren
pentru
lucrări
de
fundații.
4.
pânză
cauciucată
pe
care
se
implantează
ace
pentru
pieptănatul
fibrelor
textile.
bental, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (germ. benthal)
1.
adj.
bentonic.
2.
s.
n.
bentos.
bentic, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. benthique)
1.
relativ
la
fundul
apei;
care
trăiește
la
fundul
mării;
bentonic.