benzidină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. benzidine)

1. substanță aromatică cristalină, folosită la fabricarea coloranților.

benzil 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. benzyle)

1. radical monovalent provenit din toluen prin îndepărtarea unui atom de hidrogen.

benzil 2

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. benzile)

1. substanță aromatică, cristalizată, galbenă, insolubilă în apă, foarte solubilă în benzen.

benziliden

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. benzylidène)

1. radical bivalent derivat din toluen prin eliminarea a doi atomi de hidrogen.

benzină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. benzine)

1. amestec lichid de hidrocarburi obținut prin distilarea primară a țițeiului, prin cracare sau sinteză.

aditiv, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.n.  
Etimologie: (fr. additif, lat. additivus „care se adaugă la”)

1. I. care este adăugat, care se adaugă, care se adiționează, care completează.
2. (mat.) referitor la operația de adunare; care provine dintr-o adunare.
3. (fizică) (despre o proprietate, un efect) exprimat printr-o mărime fizică ale cărei valori se însumează algebric.
4. II. lucru adăugat, completare, supliment.
5. (industrie) constituent secundar, substanță care, adăugată unor produse, le ameliorează unele proprietăți.
6. (industria alimentară) produs destinat să modifice gustul sau parfumul, să prelungească conservarea.
7. (petrochimie) denumire generică pentru diferitele produse care sunt încorporate în benzină pentru a o face mai puțin detonantă; în uleiuri pentru a le îmbunătăți calitățile de lubrifiere, rezistența la oxidare, punctul de îngheț sau indicele de vâscozitate; în bitumuri pentru emulsionare.

agat

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. agate)

1. silice, foarte dură, de diferite culori, din benzi paralele de calcedonie, cuarț și ametist, piatră semiprețioasă.

antidetonant

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. antidétonant)

1. substanță care, adăugată în benzină, micșorează viteza de propagare a arderii în masa unui amestec carburant.

autoband

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (cf. germ. Autobahn)

1. drum cu mai multe benzi de circulație pe sens, fără trecere între sensuri, conceput pentru circulația rapidă a automobilelor; autostradă.

autoelectromobil

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (auto- + electro- + mobil)

1. automobil care funcționează atât cu benzină, cât și cu energie electrică; automobil hibrid.

auto-expres

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (auto + expres)

1. restaurant anexat unei stații service sau de benzină.