Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. benzine)
1. amestec lichid de hidrocarburi obţinut prin distilarea primară a ţiţeiului, prin cracare sau sinteză.
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (dez- + benzină)
1. a recupera hidrocarburile din gazele obținute în exploatările petroliere; a degazolina.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.n.
Origine: (fr. additif, lat. additivus „care se adaugă la”)
1. I. care este adăugat, care se adaugă, care se adiționează, care completează.
2. (mat.) referitor la operația de adunare; care provine dintr-o adunare.
3. (fizică) (despre o proprietate, un efect) exprimat printr-o mărime fizică ale cărei valori se însumează algebric.
4. II. lucru adăugat, completare, supliment.
5. (industrie) constituent secundar, substanță care, adăugată unor produse, le ameliorează unele proprietăți.
6. (industria alimentară) produs destinat să modifice gustul sau parfumul, să prelungească conservarea.
7. (petrochimie) denumire generică pentru diferitele produse care sunt încorporate în benzină pentru a o face mai puțin detonantă; în uleiuri pentru a le îmbunătăți calitățile de lubrifiere, rezistența la oxidare, punctul de îngheț sau indicele de vâscozitate; în bitumuri pentru emulsionare.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. antidétonant)
1. substanţă care, adăugată în benzină, micşorează viteza de propagare a arderii în masa unui amestec carburant.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (auto- + electro- + mobil)
1. automobil care funcţionează atât cu benzină, cât şi cu energie electrică; automobil hibrid.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (auto + expres)
1. restaurant anexat unei staţii service sau de benzină.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. autogramme)
1. telegramă pentru automobilişti, afişată la staţiile de benzină.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. chamois)
1. piele de căprioară, cerb, miel sau oaie, tăbăcită printr-un procedeu special, pentru unele confecţii, la spălatul obiectelor metalice şi ca filtru de benzină.