beoțian, -ă
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Etimologie: (fr. béotien)
Etimologie: (fr. béotien)
1. I. care aparținea Beoției sau beoțienilor; care se referă la Beoția sau la beoțieni; originar din Beoția.
2. I. (înv.) greoi la minte.
3. (persoană) din Beoția.
4. (om) ignorant, lipsit total de preocupări intelectuale (cu aluzie la reputația locuitorilor Beoției antice).