Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. béryllium)
1. metal alb-cenuşiu, ductil, maleabil, foarte dur şi uşor, în unele aliaje uşoare.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. béryl, lat. beryllus, gr. baryllos)
1. (mineral.) silicat natural de beriliu și aluminiu, sub formă de cristale prismatice, incolore sau divers colorate, folosit, în funcție de culoare, ca piatră prețioasă (smarald, acvamarin, heliodor etc.).
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. chrysobéryl)
1. (mineralogie) mineral transparent de culoare galbenă sau verde, numit și ochi de pisică, constituit din aluminat de beriliu și folosit ca piatră preţioasă; alexandrit.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. euclase)
1. mineral rar, din familia silicaţilor, cu o compoziţie apropiată de cea a beriliului.