beton

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. béton)

1. amestec de pietriș, nisip, cu un liant și apă, care, prin întărire, se transformă într-o masă rezistentă.

betona

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. bétonner)

1. intr., tr. a turna betonul (în cofrajele unei construcții).
2. (fig.) a întări, a consolida.

betonaj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. bétonnage)

1. lucrare, uvraj din beton; faptul de a betona; betonare.

betonier

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. bétonnier)

1. muncitor care face beton, care toarnă beton; betonist.

betonieră

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bétonnière)

1. mașină pentru prepararea betonului.

betonist, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (beton + -ist)

1. muncitor, inginer specializat în lucrări de beton; betonier.

betonit

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bétonite)

1. bloc prefabricat de beton, folosit la executarea îmbrăcămintelor de tunel.

accelerator, -oare

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. accélérateur)

1. adj. care accelerează.
2. s. n. dispozitiv prin care se mărește viteza, turația (unui motor); pedală care comandă acest dispozitiv.
3. (cinem.) procedeu de imprimare a unor mișcări de desfășurare lentă.
4. instalație complexă care imprimă particulelor elementare viteze foarte mari.
5. s. m. substanță care mărește viteza unei reacții chimice; produs destinat a reduce durata de priză și de întărire a betonului.

aderență

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. adhérence, lat. adhaerentia)

1. starea unui lucru care aderă fizic la altul.
2. (în special) acțiunea de a se lipi de o suprafață, sub acțiunea forțelor de atracție dintre molecule; lipire strânsă; aderare, legătură.
3. (med., biol.) faptul, pentru două organe, de a fi sudate unul de celălalt.
4. (medicină) unire accidentală sau morbidă a două părți care sunt separate în stare normală; bridă.
5. (fizică) forță care menține alăturate două corpuri în contact.
6. (construcții) fenomen de legătură între beton și oțel.
7. (metalurgie) fenomen de prindere pe suprafața pieselor turnate a unor cruste, care provoacă defecte.
8. (prin ext.) solidarizare conștientă.
9. (botanică) concreștere intimă și secundară, necongenitală, a organelor similare învecinate, obișnuit separate (frunze, petale, antere).
10. (mecanică) legătura roților cu solul care permite unui vehicul să se deplaseze înainte.
11. (fig.) atașament puternic (față de un partid, o credință etc.).
12. (antonime) inaderență, neaderență, nonaderență.

agrafă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. agrafe, germ. Agraffe)

1. piesă mică de tablă, de sârmă pentru fixare; obiect cu care se prinde o haină, părul, o incizie etc.
2. piesă de solidarizare a armăturilor la betonul armat.
3. (arhit.) ornament în formă de consolă în capătul unui arc.

agregat 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (rus. agregat, /3/ fr. agrégat)

1. ansamblu de lucruri aflate într-o conexiune.
2. grup de mașini care lucrează în același timp ca un tot unitar.
3. material inert (pietriș, nisip etc.) care se amestecă cu cimentul la prepararea betonului, mortarului etc.
4. component elementar al structurii solului.
5. ~ mineral = concreștere de minerale în diferite formații naturale.

amiezită

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. amyésite || amiésite)

1. îmbrăcăminte rutieră din beton asfaltic, preparat la cald și așternut la rece.

anrocament

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. enrochement)

1. aglomerare de materiale (piatră, beton) care formează fundații, diguri, baraje.