Dictionar

Rezultate principale (Beton,):

Beton

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. béton)

1. amestec de pietriş, nisip, cu un liant şi apă, care, prin întărire, se transformă într-o masă rezistentă.


Rezultate secundare (Beton,):

Betona

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. bétonner)

1. intr., tr. a turna betonul (în cofrajele unei construcţii).

2. (fig.) a întări, a consolida.


Betonaj

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. bétonnage)

1. lucrare, uvraj din beton; faptul de a betona; betonare.


Betonier

Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. bétonnier)

1. muncitor care face beton, care toarnă beton; betonist.


Betonieră

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bétonnière)

1. maşină pentru prepararea betonului.


Betonist, -ă

Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (beton + -ist)

1. muncitor, inginer specializat în lucrări de beton; betonier.


Betonit

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bétonite)

1. bloc prefabricat de beton, folosit la executarea îmbrăcămintelor de tunel.


Accelerator, -oare

Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. accélérateur)

1. adj. care accelerează.

2. s. n. dispozitiv prin care se măreşte viteza, turaţia (unui motor); pedală care comandă acest dispozitiv.

3. (cinem.) procedeu de imprimare a unor mişcări de desfăşurare lentă.

4. instalaţie complexă care imprimă particulelor elementare viteze foarte mari.

5. s. m. substanţă care măreşte viteza unei reacţii chimice; produs destinat a reduce durata de priză şi de întărire a betonului.


Aderenţă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. adhérence, lat. adhaerentia)

1. legătură, lipire.

2. bridă.

3. (fiz.) forţă care menţine alăturate două corpuri în contact.

4. (constr.) fenomen de legătură între beton şi oţel.

5. (metal.) fenomen de prindere pe suprafaţa pieselor turnate a unor cruste, care provoacă defecte.

6. aderare, solidarizare conştientă.

7. (bot.) concreştere intimă şi secundară, necongenitală, a organelor similare învecinate, obişnuit separate (frunze, petale, antere).


Agrafă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. agrafe, germ. Agraffe)

1. piesă mică de tablă, de sârmă pentru fixare; obiect cu care se prinde o haină, părul, o incizie etc.

2. piesă de solidarizare a armăturilor la betonul armat.

3. (arhit.) ornament în formă de consolă în capătul unui arc.


Agregat 1

Parte de vorbire: s.
Origine: (rus. agregat, /3/ fr. agrégat)

1. ansamblu de lucruri aflate într-o conexiune.

2. grup de maşini care lucrează în acelaşi timp ca un tot unitar.

3. material inert (pietriş, nisip etc.) care se amestecă cu cimentul la prepararea betonului, mortarului etc.

4. component elementar al structurii solului.

5. ~ mineral = concreştere de minerale în diferite formaţii naturale.


Amiezită

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. amyésite || amiésite)

1. îmbrăcăminte rutieră din beton asfaltic, preparat la cald și așternut la rece.


Anrocament

Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. enrochement)

1. aglomerare de materiale (piatră, beton) care formează fundaţii, diguri, baraje.