accelerator, -oare

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. accélérateur)

1. adj. care accelerează.
2. s. n. dispozitiv prin care se mărește viteza, turația (unui motor); pedală care comandă acest dispozitiv.
3. (cinem.) procedeu de imprimare a unor mișcări de desfășurare lentă.
4. instalație complexă care imprimă particulelor elementare viteze foarte mari.
5. s. m. substanță care mărește viteza unei reacții chimice; produs destinat a reduce durata de priză și de întărire a betonului.

agregat 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (rus. agregat, /3/ fr. agrégat)

1. ansamblu de lucruri aflate într-o conexiune.
2. grup de mașini care lucrează în același timp ca un tot unitar.
3. material inert (pietriș, nisip etc.) care se amestecă cu cimentul la prepararea betonului, mortarului etc.
4. component elementar al structurii solului.
5. ~ mineral = concreștere de minerale în diferite formații naturale.

betonieră

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bétonnière)

1. mașină pentru prepararea betonului.

betonoscop

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bétonoscope)

1. aparat pentru determinarea calității betonului.

durcisare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. durcissement)

1. întărire, solidificare (a metalelor, betonului etc.).

ocratare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. ocratation)

1. procedeu de tratare a betonului cu tetrafluorură de siliciu, pentru a-l face mai rezistent la acizi.