Dictionar

Bezoar

Parte de vorbire: I. s.n., II. s.m.
Origine: (I. fr. bézoard, II. engl. bezoar [ibex])

1. I. concreţiune calculoasă formată din resturi vegetale sau din păr, în tubul digestiv al unor patrupede.

2. II. specie de capre sălbatice din munții stâncoși din Creta, din Asia Mică și din Caucaz.


Fitobezoar

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. phytobézoard)

1. bezoar din resturi vegetale de origine alimentară.


Tricobezoar

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. trichobézoard)

1. bezoar din stomacul unor animale care se ling sau năpârlesc ori al unor bolnavi mintali care au obiceiul de a-şi mânca părul.


Fitobezoar

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. phytobézoard)

1. bezoar din resturi vegetale de origine alimentară.


Tricobezoar

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. trichobézoard)

1. bezoar din stomacul unor animale care se ling sau năpârlesc ori al unor bolnavi mintali care au obiceiul de a-şi mânca părul.


Panzehru

Parte de vorbire: s.n. (înv.)
Origine: (tc. panzehir)

1. piatră formată în organele unor animale considerată de medicii orientali ca un antidot; bezoar, egagropil.

2. (var.) padzerh, panțoher.


Egagropil

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. égagropile)

1. depunere de păr, sub forma unui ghem, în stomacul animalelor care se ling; bezoar, (înv.) panzehru.