Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. biblique)
1. referitor la Biblie; din timpul evocat de Biblie; (prin ext.) străvechi.
2. societate ~ă = asociație protestantă fondată pentru studiul și răspândirea Bibliei.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (biblic + -ist, cf. fr. bibliciste)
1. persoană care studiază Biblia, lucrează la textele biblice; biblist.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. antédiluvien)
1. din epoca străveche a omenirii; dinainte de potopul biblic.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. bibliolatrie)
1. acceptarea şi interpretarea literală a textului biblic.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. bibliste)
2. specialist în studiul Bibliei; biblicist.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. concordisme)
1. sistem exegetic care caută să pună de acord învăţătura biblică cu rezultatele ştiinţei.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., lat. diluvium)
1. potopul biblic; (p. ext.) revărsare de ape, cu furtună şi ploi torenţiale; potop.
2. pleistocen.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. helléniste)
1. specialist în studiul limbii şi culturii elenistice; (prin ext.) specialist în studiul limbii şi culturii elene.
2. persoană versată în cunoașterea limbii, literaturii și culturii grecești.
3. (sens biblic) evreu care a adoptat cultura sau cultul grecilor; grec convertit la iudaism.
4. (var.) elinist, (înv.) elimist, (înv.) helenist.