Dictionar

filacteră

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. phylactère, lat. phylacterium, gr. phylakterion)

1. denumire dată de cei vechi amuletelor, talismanelor pe care le purtau asupra lor.
2. fâșie de pergament pe care se scriau versete biblice, la vechii evrei.
3. inscripție în formă de banderolă (pe monumente).
4. figură heraldică înfățișată ca o foaie cu marginile răsucite.
 

biblicist

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (biblic + -ist, cf. fr. bibliciste)

1. persoană care studiază Biblia, lucrează la textele biblice; biblist.