Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bibliophilie)
2. ramură a bibliologiei care studiază cărţile sub raportul rarităţii, al valorii lor artistice.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. ex-libris, lat. ex libris)
1. vinietă purtând numele bibliofilului sau o deviză, pe care acesta o aplică pe cărţile sale.
2. inscripție pe o carte care indică proprietarul.