Dictionar

Rezultate secundare (Bici):

Bicicletă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. bicyclette)

1. vehicul cu două roţi aşezate una în spatele celeilalte, pusă în mişcare, prin intermediul unui lanţ, de două pedale acţionate cu picioarele.

2. ~-tandem = bicicletă pentru două persoane, fiecare acționând câte o pereche de pedale.

3. ~ cu motor = ciclomotor.

4. (expr.) a(-i) lua (cuiva) caii de la ~ = a nu avea ce-i face.

5. (fig.; depr.) ochelari.


Biciclic

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT bicyclus

2. FR bicyclique

3. EN bicyclic; bicyclical

4. DE zweiwirtelig

5. RU бициклический

6. HU kétkörös


Biciclic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. bicyclique)

1. cu două cicluri.

2. (despre compuşi organici) care conţine două cicluri închise în formulă.

3. (bot.) dispus în două verticile sau cercuri.


Biciclist, -ă

Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. bicycliste)

1. persoană care umblă pe bicicletă; ciclist, (rar) velocipedist.


Biciclu

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bicycle)

1. velociped cu două roţi inegale, prima fiind roata motoare.


Biciliat

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT biciliatus

2. FR bicilié

3. EN biciliate; two-fringed

4. DE zweiwimperig

5. RU двуреснитчaтый

6. HU kétcsillangos


Agrochimie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. agrochimie)

1. ştiinţă care studiază interacţiunile dintre substanţele chimice, microorganisme şi plantele superioare.

2. chimie aplicată la nevoile agriculturii pentru producerea de îngrășăminte, pesticide, erbicide etc.


Albescență

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. albescence)

1. stare a ceea ce este alb; culoare albă (strălucitoare); albiciune.


Anemie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anémie)

1. stare de slăbiciune cauzată de scăderea numărului de globule roşii şi a hemoglobinei din sânge.

2. ~ pernicioasă = stare gravă de anemie în care măduva oaselor nu mai poate forma globule roşii.


Arguție

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. argutie, lat. argutia)

1. argumentare sprijinită pe fapte neînsemnate, fără semnificație.

2. subtilitate exagerată în argumentare, folosită pentru a compensa slăbiciunea, golul sau falsitatea gândirii.


Astenie 1

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. asthénie, gr. astheneia)

1. stare patologică de slăbiciune şi oboseală anormală a organismului.


Auscultaţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. auscultation, lat. auscultatio)

1. (med.) acțiunea de a ausculta, de ascultare a zgomotelor care apar în plămâni, în inimă; auscultare.

2. (fig.) examinarea atentă a unei situații, a unui lucru, pentru a-i determina slăbiciunile.

3. (var.) auscultațiune.