Dictionar

abietacee

Parte de vorbire:  s.f. pl.  
Etimologie: (fr. abietacées)

1. (bot.) familie de conifere cuprinzând arbori din specia bradului; abietinee, pinacee.
2. (la sg.) plantă din această familie.
 

abietinee

Parte de vorbire:  s.f. pl.  
Etimologie: (fr. abiétinées)

1. (bot.) familie de rășinoase cu fructe în formă de con (reprezentanți: bradul, pinul, molidul etc.); abietacee, pinacee.
2. (la sg.) plantă din această familie.
 

angajant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. engageant)

1. care angajează; îmbietor, ispititor, atrăgător.
2. care seduce, care atrage.
3. care invită la relații.
 

exponat

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (rus. eksponat)

1. obiet expus într-un muzeu, într-o expoziție sau vitrină.
 

pinacee

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. pinacées)

1. familie de conifere, cuprinzând arbori rășinoși din specia bradului; abietacee.
 

relativism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. relativisme)

1. concepție idealist-subiectivă care exagerează relativitatea cunoașterii umane, negând ca-racterul obietiv al adevărului, văzut doar ca o convenție, o ficțiune.
2. relativitate.