Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. bifide, lat. bifidus)
1. despicat în două, care formează două vârfuri.
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
3. EN bifidé; bifide; bifendu; bifid; bifidate
4. DE zweispaltig
5. RU двунaрдезный; рaздвоенный
6. HU hasadt, kettéhasadt
Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. semi „pe jumătate” + lat. bifidus „despărțit, împărțit în două”)
1. (despre ligule) despicat numai pe jumătate.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. diglossie)
1. malformaţie dintr-o limbă bifidă.
2. coexistenţa, în aceeaşi ţară, a două limbi diferite (una savantă şi alta populară) sau a două stadii ale aceleiaşi limbi.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., lat. spina /bifida/)
1. (ant.) mic zid care împărţea circul sau hipodromul în sens longitudinal.
2. proeminenţă ascuţită (a unui os).
3. ~a bifida = malformaţie congenitală a coloanei vertebrale, constând din îndepărtarea a două vertebre între ele, în regiunea lombară.
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
3. EN bifidé; bifide; bifendu; bifid; bifidate
4. DE zweispaltig
5. RU двунaрдезный; рaздвоенный
6. HU hasadt, kettéhasadt