Dictionar

bigamie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bigamie)

1. situație a cuiva căsătorit cu două persoane în același timp.
 

bigam, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. bigame, lat. bigamus)

1. I. care este căsătorit cu două persoane în același timp.
2. care se referă la bigamie.
3. II. cel care se găsește în situația de bigamie, adică căsătorit concomitent cu două persoane.