Dictionar

Rezultate secundare (Bila):

Amar ca bila

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT amarus ut bilis; felleus

2. FR amer comme la bile

3. EN fellent; bitter as gall

4. DE gallebitter

5. RU жёлчный; rорький кaк жёлчь

6. HU keserű, mint az epe = epekeserű


Asibila

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. assibiler)

1. tr., refl. a da, a căpăta caracterele unei consoane africate.


Bilă 1

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bile)

1. produs de secreţie al ficatului, cu rol fiziologic în digestie; fiere.


Bilă 2

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bille)

1. sferă de lemn, sticlă, metal etc. pentru popice, biliard, rulmenţi etc.

2. (albă, roşie, neagră etc.) notă care se dădea în trecut la unele facultăţi.

3. (fam.) cap.

4. stâlp de lemn, rotund, în construcţii.


Bilabial, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. bilabial)

1. (consoană) care se articulează prin participarea buzelor.


Bilabiat, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. bilabié)

1. (despre corolă, caliciu) cu două labii.


Abietin

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abiétine)

1. substanţă răşinoasă extrasă din lemnul de brad, sub formă de cristale incolore, solubile în apă şi alcool; coniferină.

2. substanță rășinoasă, extrasă din terebentina de Strasbourg sau balsamul de Canada, capabilă se cristalizeze.


Absolut, -ă

Parte de vorbire: adj., adv., s.
Origine: (lat. absolutus, fr. absolu)

1. adj. care nu comportă nici o restricţie, necondiţionat.

2. total, complet, desăvârşit.

3. adevăr ~ = adevăr care reprezintă cunoaşterea completă a realităţii; (fiz.) mişcare = deplasarea unui corp faţă de un sistem de referinţă fix; zero ~ = temperatura cea mai joasă posibilă (-273ºC).

4. (mat.; despre mărimi) care nu depinde de sistemul la care este raportat.

5. valoare = valoare aritmetică a unui număr algebric, făcând abstracţie de semnul său; verb ~ = verb tranzitiv cu complementul direct neexprimat.

6. s. n. principiu veşnic, imuabil, infinit, la baza universului.

7. ceea ce există în sine şi prin sine.

8. adv. cu desăvârşire, exact.


Acaparant, -ă

Parte de vorbire: adj., s.m.f.
Origine: (acapara + -ant)

1. (persoană) care acaparează; acaparator.

2. (persoană) care ia sau păstrează pentru sine o cantitate considerabilă de alimente, bunuri et cetera; acaparator.

3. (persoană) care ia sau păstrează pentru sine lucruri care nu-i aparțin de drept; acaparator.


Acaparator, -oare

Parte de vorbire: adj., s.m.f.
Origine: (după fr. accapareur)

1. (persoană) care acaparează; acaparant.

2. (persoană) care ia sau păstrează pentru sine o cantitate considerabilă de alimente, bunuri et cetera; acaparant.

3. (persoană) care ia sau păstrează pentru sine lucruri care nu-i aparțin de drept; acaparant.


Acatectic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. acathectique)

1. (despre celula hepatică) care devine incapabilă de a reţine pigmenţii biliari.


Acaustobiolit

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. acaustobiolite)

1. (geol.) rocă sedimentară de origine organică care nu arde (necombustibilă).