Dictionar

biliar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. biliaire)

1. referitor la bilăo veziculă ~ă = bășica fierii; colecist.
 

biliard (2)

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. billard)

1. o mie de bilioane (1015); se mai spune și bilion.
 

biliard 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. biliardo, fr. billard)

1. joc cu 3 bile colorate, mișcate prin lovirea uneia dintre ele cu tacul pe o masă acoperită cu postav verde; masa însăși.
 

acatectic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. acathectique)

1. (despre celula hepatică) care devine incapabilă de a reține pigmenții biliari.
 

achiu

Parte de vorbire:  I. s.n. (înv.), II. s.m. (înv.)  
Etimologie: (I. fr. acquit; II. cf. lat. apium)

1. I. bilă de încercare la jocul de biliard, desemnând persoana care începe partida.
2. (reg.) baston special de lemn, cu care jucătorii lovesc bilele de biliard; tac.
3. II. plantă erbacee aromatică din familia umbeliferelor, cu frunze mari, penate, cu flori albe, cu un rizom gros, globulos și cărnos, cultivată ca plantă culinară; țelină (Apium graveolens).
 

acolie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acholie)

1. absență sau diminuare a secreției biliare.
 

acolurie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acholurie)

1. absența pigmenților biliari din urină.
 

angiocolecistită

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. angiocholécystite)

1. inflamație a colecistului și a căilor biliare.
 

angiocolecistografie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. angiocholécystographie)

1. radiografie a căilor biliare cu ajutorul unei substanțe de contrast.