Dictionar

bimetal

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bimétal)

1. semifabricat obținut prin unirea mecanică a două metale.
2. organ sensibil compus din două vergele metalice diferite, sudate pe toată lungimea, pentru controlul temperaturilor.
 

bimetalic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. bimétalique)

1. format din două metale diferite.
 

bimetalism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. bimétallisme)

1. sistem monetar bazat pe dublu etalon, aur și argint.
2. (antonim) monometalism.
 

bimetalist, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. bimétalliste)

1. I. (despre un sistem monetar) bazat pe bimetalism; care e bazat pe un dublu etalon metalic (de aur și de argint); bimetalic.
2. II. adept al bimetalismului.
 

bimetalist, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. bimétalliste)

1. I. (despre un sistem monetar) bazat pe bimetalism; care e bazat pe un dublu etalon metalic (de aur și de argint); bimetalic.
2. II. adept al bimetalismului.
 

cupal

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cupal)

1. bimetal din aluminiu și cupru.
 

monometalism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. monométallisme)

1. sistem monetar în care un singur metal, aur sau argint, acționează ca etalon monetar; teorie care preconizează acest sistem.
2. (antonim) bimetalism.
 

monometalist, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. monométalliste)

1. I. referitor la monometalism (sistem monetar în care un singur metal, aur sau argint, acționează ca etalon monetar).
2. (despre sisteme monetare, teorii economice) bazat pe monometalism.
3. II. adept al monometalismului.
4. țară care a adoptat monometalismul.
5. (antonim) bimetalist.
 

termocuplu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. thermocouple)

1. dispozitiv bimetalic pentru măsurarea temperaturii la instalații tehnologice; termoelement.