Dictionar

binedispune

Parte de vorbire:  vb. tr., refl.  
Etimologie: (bine + dispune)

1. a face se simtă sau a se simți bine.
 

binemerita

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (bine + merita)

1. a câștiga dreptul la recunoștința cuiva.
 
 

adio

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. addio)

1. rămas bun! rămâi cu bine! o (s. n.) a-și lua ~ (de la ceva) = a socoti ceva ca pierdut pentru totdeauna.
 

afabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. affable, lat. affabilis)

1. care demonstrează gentilețe și cordialitate față de ceilalți; binevoitor, cordial, prietenos.
2. (antonime) acrimonios, neprietenos.