intelectualism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. intellectualisme)

1. concepție care afirmă capacitatea intelectului, a rațiunii de a cunoaște lumea.
2. concepție care reduce procesele afective și voliționale la cele intelectuale.
3. doctrină care reduce actul moral la înțelegerea, la cunoașterea binelui, care susține preeminența elementului intelectual în cadrul actului moral.
4. (filozofie) doctrină metafizică conform căreia totul în univers este subordonat inteligenței.
5. tendința unei persoane de a-și privilegia abilitățile intelectuale.
6. caracter al unei opere de artă în care predomină aspectul intelectual.

kalokagathia

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (gr. kalokagathia)

1. (fil.) idealul educativ, de om dezvoltat armonios.
2. armonizare a frumosului și binelui în idealul perfecțiunii.
3. teorie estetică potrivit căreia toate valorile superioare ale spiritului, inclusiv cele morale și ale cunoașterii, pot avea și valoare estetică.

maniheism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. manichéisme)

1. doctrină religioasă-filozofică, care stabilește ca principiu fundamental lupta veșnică dintre cele două principii contrare, binele și răul.
2. atitudine care se inspiră din concepția dualistă a binelui și răului.

mazdeism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. mazdéisme)

1. religie a vechilor perși, pe principiul binelui și al răului, preluată și dezvoltată de zoroastrism; magism.

pantelism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. pantélisme)

1. concepție idealistă care susține că la baza dezvoltării fenomenelor se află o voință de natură cosmică, ce fixează anumite scopuri.
2. teorie care afirmă voința ca origine și natură a binelui.

pesimist, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. pessimiste)

1. I. predispus la pesimism.
2. care vede doar partea rea a lucrurilor, care constată că totul merge sau va merge prost.
3. care acceptă sau care apără doctrina conform căreia, în lume, răul prevalează asupra binelui, suferința asupra plăcerii.
4. II. adept al pesimismului.
5. filosof care profesează pesimismul.
6. cel care vede răul peste tot și în orice situație.
7. (antonim) optimist.