Dictionar

 

amenitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aménité, lat. amoenitas)

1. atitudine binevoitoare; amabilitate, politețe.
 
 

perfid, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. perfide)

1. s. m. f. (om) care sub o înfățișare binevoitoare ascunde răutate, viclenie; fățarnic, prefăcut, ipocrit.
 

solicitudine

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. sollicitude, lat. sollicitudo)

1. atitudine binevoitoare, plină de afecțiune, de bunăvoință față de cineva.