Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. binoculaire)
2. (despre vedere) realizat cu ambii ochi.
3. (despre un sistem optic) cu două oculare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aniséiconie)
1. inegalitate a imaginilor retiniene binoculare.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. biomicroscope)
1. microscop în biomicroscopie.
2. (oftalmologie) microscop binocular utilizat pentru examinări oculare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. chéiroscope)
1. aparat pentru reducerea vitezei binoculare şi a capacităţii de fuziune.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. chiasme, cf. gr. chiasma – încrucișare)
1. figură de stil constând în aşezarea inversată a două perechi de cuvinte, pentru a forma o antiteză.
2. semn în formă de χ (khi) care indică, pe marginea unui manuscris, un pasaj dezaprobat.
3. (anat.) încrucișare în formă de x a prelungirilor nervoase ale nervului optic care face posibilă simultaneitatea vederii binoculare; chiasmă.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. colposcope)
1. (med.) instrument optic folosit în colposcopie; microscop binocular stereoscopic care permite examinarea uterului și a vaginului.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. orthoptique)
1. adj. referitor la ortoptică.
2. tratament ~ = tratament care urmăreşte centrarea corectă a axelor oculare şi dezvoltarea vederii binoculare în caz de strabism.
3. s. f. ramură a oftalmologiei despre defectele vederii şi tratamentul lor.