biocenoză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. biocénose)

1. totalitatea organismelor dintr-un biotop.

biocenoză

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT biocoenosis
2. FR biocénose
3. EN biocoenosis
4. DE Biozönose; Lebensgemeinschaft
5. RU биоценоз
6. HU biocönózis, életközösség

agrobiocenoza

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT agrobiocoenosis
2. FR agrobiocénose
3. EN agrobiocoenose
4. DE Agrobiozönose; Kulturbiozönose
5. RU arробиоценоз
6. HU agrobiocönózis

agrobiocenoză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. agrobiocénose)

1. biocenoza organismelor din biotopul agricol; biogeocenoză creată de om (ecosistem artificial) în scopuri agricole, care depinde în primul rând de activitatea umană (fertilizare, lucrare mecanică a solului, irigare, tratare cu substanțe chimice toxice et cetera); agrocenoză.

antropobiocenoză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anthropobiocénose)

1. biocenoză componentă a ecosistemelor umane.

neobiocenoză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (neo- + biocenoză)

1. ipoteză potrivit căreia viața ar fi apărut de mai multe ori pe Pământ.

adventiv, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. adventif)

1. (științe juridice) care este obținut pe altă cale decât succesiunea directă.
2. (biol.) (despre specii) care pătrunde accidental într-o anumită biocenoză.
3. (bot.) dezvoltat întâmplător și pe locuri neobișnuite, adesea ca urmare a unor fenomene de regenerare.
4. (bot.) califică o parte a plantei care crește pe un organ neobișnuit, de exemplu rădăcini care apar pe tulpini sau rizomi.
5. (despre cratere) care are altă deschizătură decât craterul principal.
6. rădăcină ~ă = rădăcină care se dezvoltă pe diferite părți ale plantei.
7. mugure ~ = mugure care se dezvoltă din țesuturi.

agrobiocenoză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. agrobiocénose)

1. biocenoza organismelor din biotopul agricol; biogeocenoză creată de om (ecosistem artificial) în scopuri agricole, care depinde în primul rând de activitatea umană (fertilizare, lucrare mecanică a solului, irigare, tratare cu substanțe chimice toxice et cetera); agrocenoză.

agrocenoză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. agrocénose)

1. zonă cultivată cu plante agricole; agrobiocenoză.

antropobiocenoză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anthropobiocénose)

1. biocenoză componentă a ecosistemelor umane.

biodermă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. bioderme)

1. totalitatea organismelor din biocenoza unei ape care trăiesc pe plante acvatice sau pe tegumentul animalelor; perifiton.

biogeocenoză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. biogéocénose)

1. (biol.) complex natural în cadrul căruia biocenoza și biotopul se condiționează reciproc; biocenoză omogenă evoluând într-un mediu omogen; ecosistem.