Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. biophysique)
1. adj. referitor la biofizică.
2. s. f. ştiinţă care studiază procesele fizice ce stau la baza fenomenelor biologice.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. biophysicien)
2. biolog specializat în biofizică.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat., fr. aura)
2. stare particulară care precedă o criză de epilepsie.
3. fenomen biofizic dintr-un câmp de emisiune a unor radiaţii ale corpului, de natură luminoasă sau electromagnetică.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (germ. Bioaqustik, engl. bioacustics)
1. adj. referitor la bioacustică.
2. s. f. ramură a biofizicii care studiază sunetele emise de animale în diverse împrejurări.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. biophysique)
1. adj. referitor la biofizică.
2. s. f. ştiinţă care studiază procesele fizice ce stau la baza fenomenelor biologice.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. biophysicien)
2. biolog specializat în biofizică.
Parte de vorbire: s.
Origine: (bio- + locaţie)
1. procedeu biofizic de detecţie şi localizare prin captarea selectivă a emisiunilor energetice generate în cursul procesului de descompunere în timp a materialelor arheologice.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. biomagnétisme)
1. capitol al biofizicii care studiază câmpurile magnetice generate de structurile biologice, precum şi acţiunea acestora asupra organismelor vii.