Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (germ. Biolog)
2. persoană care studiază biologia, adică organismele vii, precum și constituenții lor și interacțiunile lor cu mediul înconjurător.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. biologique)
2. chimie ~ă = biochimie; armă ~ă = armă care utilizează organisme vii.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. biologie)
1. ştiinţă care studiază materia vie sub toate aspectele ei.
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
4. DE Biologie; Lebenskunde; Lebenslehre
6. HU biológia, élettan, élettudomány
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. biologisme)
1. teorie care încearcă să explice cunoştinţa şi ansamblul fenomenelor psihice prin factorii biologici şi fiziologici.
Parte de vorbire: s.m. (învechit)
Origine: (fr. biologiste)
1. specialist în biologie, în studiul organismelor vii; biolog.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abiogenèse)
1. (biologie) teorie care admite generația spontanee, adică apariția vieții din materie anorganică neînsuflețită; arhebioză.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abioseston)
1. (biologie) mulțimea particulelor detritice suspendate în apă (sărată sau dulce); totalitatea componentelor moarte dintr-un seston; seston abiotic; tripton.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. acidogenèse)
1. proces de formare a unui acid.
2. (biol.) reprezintă a doua etapă (din patru) a digestiei anaerobe și este o reacție biologică în care monomerii simpli sunt transformați în acizi grași volatili.
Parte de vorbire: vb. tr., refl.
Origine: (fr. acclimater)
1. a se obișnui cu un nou mediu biologic; a se obișnui cu noi condiții de viață, activitate, gândire; a (se) aclimatiza.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. accommodation)
1. acțiunea sau rezultatul acțiunii de a (se) acomoda; acomodare.
2. schimbarea prezentată de o ființă vie pentru a se adapta în afara mediului său natural.
3. (biologie) adaptarea unui organism la schimbările din mediul său de viață.
4. (psihologie) modelarea psihică inconștientă care permite unui individ adaptarea la mediul său.
5. (oftalmologie) modificarea curburii cristalinului, care permite ochiului să vadă clar obiectele aflate la diferite distanțe de el; modificări oculare adaptative care asigură claritatea imaginilor pentru diferite distanțe de vizualizare.
6. (învechit) acțiunea de instalare convenabilă a unei persoane.
8. (antonime) inadaptare, neadaptare.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. actinobiologie)
1. ramură a biologiei care studiază acţiunea şi efectele radiaţiilor asupra organismelor.
2. studiul efectelor biologice ale radiaţiilor.