Dictionar

agrobiolog, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (rus. агробиолог)

1. specialist în agrobiologie.
2. specialist în aplicarea cercetării biologice în agricultură.
3. agronom sau fermier care practică agrobiologia.
 

biolog, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (germ. Biolog)

1. specialist în biologie.
2. persoană care studiază biologia, adică organismele vii, precum și constituenții lor și interacțiunile lor cu mediul înconjurător.
 

hemobiologie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (hemo- + biologie)

1. disciplină științifică și medicală care studiază aspectele biologice ale sângelui, adică înțelegerea proceselor fiziologice, biochimice și imunitare implicate în funcționarea sistemului sanguin; biologia sângelui.
 

neurobiolog, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (neurobiologie)

1. specialist în neurobiologie, disciplină care se ocupă cu biologia sistemului nervos.
 

organicism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. organicisme)

1. concepție sociologică potrivit căreia societatea omenească ar fi un organism analog cu cel biologic.
2. teorie în biologia contemporană care afirmă că forma organismelor este în același timp materială și spirituală, toate celulele având judecată.
3. teorie care susține că orice maladie provine dintr-o leziune organică.
 

pedobiologie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (pedo1- + biologie)

1. disciplină care studiază biologia organismelor din sol.