Dictionar

biologie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. biologie)

1. ştiinţă care studiază materia vie sub toate aspectele ei.
 

biologie

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT biologia
2. FR biologie
3. EN biology
4. DE Biologie; Lebenskunde; Lebenslehre
5. RU биолоrия
6. HU biológia, élettan, élettudomány
 

abiologie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. abiologie)

1. disciplină care studiază elementele anorganice, adică elementele lipsite de viață.
 

actinobiologie

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT actinobiologia
2. FR actinobiologie
3. EN actinobiology
4. DE Aktinobiologie
5. RU aктинобиолоrия
6. HU aktinobiológia, a sugárhatások vizsgálata
 

actinobiologie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. actinobiologie)

1. ramură a biologiei care studiază acţiunea şi efectele radiaţiilor asupra organismelor.
2. studiul efectelor biologice ale radiaţiilor.
 

aerobiologie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aérobiologie)

1. ramură a biologiei care studiază microorganismele din aer.
 

agrobiologie

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT agrobiologia
2. FR agrobiologie
3. EN agrobiology
4. DE Agrobiologie
5. RU arробиолоrия
6. HU agrobiológia
 

agrobiologie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (cf. fr. agrobiologie; gr. agros – ogor, bios – viață, logos – vorbire)

1. ştiinţă care studiază cultura plantelor şi creşterea animalelor prin prisma biologiei.
2. studiul legităţilor biologice ale agrotehniei.
 

abiogeneză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. abiogenèse)

1. (biologie) teorie care admite generația spontanee, adică apariția vieții din materie anorganică neînsuflețită; arhebioză.
2. (antonim) biogeneză.
 

abioseston

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abioseston)

1. (biologie) mulțimea particulelor detritice suspendate în apă (sărată sau dulce); totalitatea componentelor moarte dintr-un seston; seston abiotic; tripton.
 

acomodație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. accommodation)

1. acțiunea sau rezultatul acțiunii de a (se) acomoda; acomodare.
2. schimbarea prezentată de o ființă vie pentru a se adapta în afara mediului său natural.
3. (biologie) adaptarea unui organism la schimbările din mediul său de viață.
4. (psihologie) modelarea psihică inconștientă care permite unui individ adaptarea la mediul său.
5. (oftalmologie) modificarea curburii cristalinului, care permite ochiului să vadă clar obiectele aflate la diferite distanțe de el; modificări oculare adaptative care asigură claritatea imaginilor pentru diferite distanțe de vizualizare.
6. (învechit) acțiunea de instalare convenabilă a unei persoane.
7. (var.) acomodațiune.
8. (antonime) inadaptare, neadaptare.
 

actinobiologie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. actinobiologie)

1. ramură a biologiei care studiază acţiunea şi efectele radiaţiilor asupra organismelor.
2. studiul efectelor biologice ale radiaţiilor.
 

aerobiologie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aérobiologie)

1. ramură a biologiei care studiază microorganismele din aer.
 

agrobiolog, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (rus. агробиолог)

1. specialist în agrobiologie.
2. specialist în aplicarea cercetării biologice în agricultură.
3. agronom sau fermier care practică agrobiologia.