Dictionar

bionic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. bionique)

1. adj. referitor la bionică.
2. s. f. știință care studiază procesele biologice și structura organismelor vii, cu scopul de a găsi în ele modele pentru tehnică; biotehnică.
 

bionician, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. bionicien)

1. specialist în bionică; bionist.
 

biotehnic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (engl. biotechnics)

1. adj. referitor la biotehnică.
2. s. f. bionică.
 

bionist, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (bionică + -ist)

1. specialist în bionică; bionician.