Dictionar

biotop

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. biotope)

1. (biol.) mediu de viață limitat, care prezintă condiții unitare; habitat (1).
 

biotop

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT biotopus
2. FR biotope
3. EN biotope
4. DE Biotop; Lebenstätte
5. RU биотоп
6. HU biotóp, élettér, élethely
 

agrobiocenoză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. agrobiocénose)

1. biocenoza organismelor din biotopul agricol; biogeocenoză creată de om (ecosistem artificial) în scopuri agricole, care depinde în primul rând de activitatea umană (fertilizare, lucrare mecanică a solului, irigare, tratare cu substanțe chimice toxice et cetera); agrocenoză.
 

biocenoză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. biocénose)

1. totalitatea organismelor dintr-un biotop.
 

biocor

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. biochor)

1. delimitare a unei zone în care se întâlnesc aceleași condiții de viață.
2. grupare de plante și de animale în cadrul unui biotop.
 

biofond

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (bio- + fond)

1. (biol.) totalitatea speciilor și comunităților dintr-un spațiu sau biotop.
 

biogeocenoză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. biogéocénose)

1. (biol.) complex natural în cadrul căruia biocenoza și biotopul se condiționează reciproc; biocenoză omogenă evoluând într-un mediu omogen; ecosistem.
 

cenofil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. cénophile)

1. cu preferință pentru un anume biotop.