Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bioxyde)
1. compus chimic în a cărui moleculă intră doi atomi de oxigen pentru fiecare atom al celuilalt element; dioxid.
2. ~ de carbon = gaz incolor în natură sau care se formează în procesele de oxidare a substanţelor organice, de fermentaţie etc.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. acapnie)
1. scădere a conţinutului de bioxid de carbon din sânge (cauzată de altitudini mari).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anhydride)
1. substanţă anorganică (oxid) care, în combinaţie cu apa, dă un acid.
2. substanţă organică rezultând prin eliminarea unei molecule de apă din două grupări carboxil.
3. ~ carbonică = bioxid de carbon; ~ acetică = lichid incolor cu miros înţepător, folosit la fabricarea coloranţilor, a medicamentelor etc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. carbogène)
1. amestec de bioxid de carbon cu oxigen, stimulent al căilor respiratorii.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. carbohémoglobine)
1. compus instabil care se formează în sânge, din bioxid de carbon şi hemoglobină.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. carbomètre)
1. aparat pentru detectarea bioxidului de carbon, în galeriile de mină.
Parte de vorbire: s.
Origine: (carbonata)
1. reacţie chimică de transformare a hidroxizilor de carbon în carbonaţi, cu participarea bioxidului de carbon.
2. operaţia de tratare cu bioxid de carbon a zemurilor la fabricarea zahărului, pentru purificare.