Rezultate secundare (Biped.):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. bipède, lat. bipes, -edis)
1. adj., s. m. f. (animal) cu două picioare.
2. s. n. pereche de picioare la animalele patrupede.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. bipédiculé)
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. dipode)
1. (despre animale inferioare) cu două membre sau organe analoage servind drept picioare.
2. (rar; despre mamifere) biped.
3. (despre versuri) alcătuit din două picioare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. hominidès)
1. pl. familie de hominieni fosili sau actuali, care se caracterizează prin mers biped şi dentiţie umană etc.; hominide.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Levade)
1. (echit.) mişcare de dresaj constând în aceea că animalul ridică în sus bipedul anterior, sprijinindu-se pe cel posterior, cu jaretele apropiate de sol.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. theropod, lat. theropodae)
1. subordin de reptile dinozauriene carnivore, bipede, de dimensiuni uriaşe.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. tyrannosaure)
1. dinozaurian carnivor biped, cu dinţi foarte ascuţiţi, cea mai puternică şi mai feroce dintre toate reptilele.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. reptilien)
1. (science-fiction) creatură extraterestră bipedă rău intenționată, capabilă să se deghizeze în ființă umană.