Dictionar

Rezultate secundare (Bisericesc.):

Bisericesc, -ească

Parte de vorbire: adj.
Origine: (biseric[ă] + -esc)

1. care aparține bisericii, care se referă la biserică; ecleziastic.


Canonic 2, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. canonique, lat. canonicus)

1. conform cu canoanele bisericeşti; canonial.

2. recunoscut de biserică.

3. drept ~ = drept bisericesc.

4. după anumite norme, bine stabilite; normativ.

5. (mat.) formă (sau ecuaţie) = formă, ecuaţie simplă care poate fi redusă, cu ajutorul schimbării unor variabile, la un număr oarecare de forme sau ecauţii.


Comput

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. comput)

1. calcul al timpului făcut pentru a fixa data Paştilor şi a altor sărbători mobile, în vederea alcătuirii calendarului bisericesc.


Computaţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. computation, lat. computatio)

1. calcul al timpului în vederea fixării calendarului bisericesc.


Dicaster

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. dicastère, gr. dikasterion, cf. dikazein „a judeca”)

1. (în Atena antică) fiecare dintre cele zece secţiuni ale tribunalului heliaştilor.

2. tribunal bisericesc care judeca procesele de divorţ.

3. (fig.) tribunal, instanţă de judecată.

4. (var.) dicasteriu.


Divin, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. divin, lat. divinus)

1. dumnezeiesc; de la zei.

2. făcut pentru preamărirea lui Dumnezeu; bisericesc, religios.

3. (fig.) minunat, splendid, încântător.


Ecleziastic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. ecclésiastique, lat. ecclesiasticus, gr. ekklesiastikos)

1. referitor la biserică, la cler; bisericesc; eclezial.