Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. canonique, lat. canonicus)
1. conform cu canoanele bisericeşti; canonial.
3. drept ~ = drept bisericesc.
4. după anumite norme, bine stabilite; normativ.
5. (mat.) formă (sau ecuaţie) ~ă = formă, ecuaţie simplă care poate fi redusă, cu ajutorul schimbării unor variabile, la un număr oarecare de forme sau ecauţii.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. computiste)
1. specialist în lucrări de computaţie.
2. persoană care lucrează la stabilirea calendarului sărbătorilor (bisericești) mobile.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. glagolitique)
1. alfabet ~ (sau scriere ~ă) = alfabet după modelul literelor mici greceşti, folosit în scrieri slave bisericeşti.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ritualisme)
1. supunere excesivă la ceremoniile (bisericeşti).
2. tendinţă care urmăreşte să sublinieze importanţa riturilor şi ritualurilor prescrise de tradiţia superstiţiei sau de credinţa religioasă.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. sacramentalis, fr. sacramentel, germ. sakramental)
1. referitor la sacrament; care aparține unui sacrament; care ține de sacrament; (prin ext.) solemn.
2. (prin general.) care ține de dogmele bisericești; sacru.
3. (rar) care este consacrat, obișnuit pentru o anumită situație (solemnă).
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. ultramontanisme)
1. curent extremist în cadrul catolicismului, apărut în sec. XV, care susţinea infailibilitatea şi puterea nelimitată a papei în chestiunile bisericeşti şi laice.