Dictionar

abațial, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. abbatial, lat. abbatialis)

1. care aparține unei abații, de abație.
2. care constituie un element al unei abații.
3. biserică ~ă = biserica principală a unei abații.
4. oraș ~ = oraș construit în jurul unei abații celebre.
 

anticlericalism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anticléricalisme)

1. atitudine ostilă față de cler și de biserică; respingere a amestecului clerului în viața publică.
 

antipapă

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. antipape)

1. pretendent nerecunoscut de Biserica Romano-Catolică la titlul de papă; papă fals, ales pe cale ilegală.
 

antitrinitarism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. antitrinitarisme)

1. doctrină eretică în biserica veche care nega dogma creștină a Treimii.
 

arcosolium

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr., lat. arcosolium)

1. nișă arcuată funerară într-o biserică sau catacombă.
2. tombă plasată într-o nișă boltită.
 

bazilică

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. basilica, fr. basilique, lat. basilica)

1. edificiu public roman de formă dreptunghiulară, cu interiorul împărțit prin șiruri de coloane, care servea ca loc de judecată, bursă comercială sau loc de adunări.
2. biserică din primele secole ale creștinismului, după planul bazilicilor romane.
3. biserică catolică de mari proporții.