Rezultate secundare (Bismut):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bismuth)
1. metal alb-cenuşiu, lucios, cu reflexe roşietice, sfărâmicios, folosit în aliaje uşor fuzibile în industrie şi în medicină.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. bismuthate)
1. (chim.) sare de bismut (* sărurile de bismut au fost utilizate pe scară largă în tratamentul ulcerului gastroduodenal în anii 1960-1970).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bismuthyle)
1. radical monovalent al bismutului, la hidroliza sărurilor de bismut.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. bismuthine)
1. (chimie) sulfură naturală de bismut, cu formula BiH3.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bismuthisme)
1. intoxicaţie cu săruri de bismut.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bismuthite)
1. hidrocarbonat natural de bismut.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. bismuthate)
1. (chim.) sare de bismut (* sărurile de bismut au fost utilizate pe scară largă în tratamentul ulcerului gastroduodenal în anii 1960-1970).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bismuthyle)
1. radical monovalent al bismutului, la hidroliza sărurilor de bismut.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. bismuthine)
1. (chimie) sulfură naturală de bismut, cu formula BiH3.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bismuthisme)
1. intoxicaţie cu săruri de bismut.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bismuthite)
1. hidrocarbonat natural de bismut.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bismuthomanie)
1. obicei morbid de a ingera bismut în doze mari.