Dictionar

Rezultate secundare (Bismut):

Bismut/bismut

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bismuth)

1. metal alb-cenuşiu, lucios, cu reflexe roşietice, sfărâmicios, folosit în aliaje uşor fuzibile în industrie şi în medicină.


Bismutat

Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. bismuthate)

1. (chim.) sare de bismut (* sărurile de bismut au fost utilizate pe scară largă în tratamentul ulcerului gastroduodenal în anii 1960-1970).


Bismutil

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bismuthyle)

1. radical monovalent al bismutului, la hidroliza sărurilor de bismut.


Bismutină

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. bismuthine)

1. (chimie) sulfură naturală de bismut, cu formula BiH3.


Bismutism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bismuthisme)

1. intoxicaţie cu săruri de bismut.


Bismutit

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bismuthite)

1. hidrocarbonat natural de bismut.


Bismutat

Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. bismuthate)

1. (chim.) sare de bismut (* sărurile de bismut au fost utilizate pe scară largă în tratamentul ulcerului gastroduodenal în anii 1960-1970).


Bismutil

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bismuthyle)

1. radical monovalent al bismutului, la hidroliza sărurilor de bismut.


Bismutină

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. bismuthine)

1. (chimie) sulfură naturală de bismut, cu formula BiH3.


Bismutism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bismuthisme)

1. intoxicaţie cu săruri de bismut.


Bismutit

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bismuthite)

1. hidrocarbonat natural de bismut.


Bismutomanie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bismuthomanie)

1. obicei morbid de a ingera bismut în doze mari.