Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. asphaltènes)
1. constituenţi ai asfalturilor din hidrocarburi cu greutate moleculară mare, insolubili în eter de petrol, care dau bitumului calitatea de aglomerat.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. asphaltisation)
1. transformare naturală lentă a ţiţeiului în asfalt; transformare a bitumului din păcura asfaltică în asfalt.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. asphaltogène)
2. acizi ~i = partea tensioactivă a bitumului și ajută la creșterea aderenței acestuia la suprafața agregatelor minerale.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bitume, lat. bitumen)
1. rocă lichidă în scoarţa pământului din hidrocarburile de ţiţei, folosită la bitumaj şi la fabricarea unor lacuri, izolanţi etc.
2. (arte) culoare brună strălucitoare, obţinută prin amestecarea bitumului (1) cu ulei de in şi cu ceară.