Dictionar

anodont, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. anodonte)

1. adj. fără dinți.
2. s. f. moluscă bivalvă de apă dulce cu șarniera fără dinți.
 

brahiopode

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. brachiopodes)

1. pl. clasă de nevertebrate marine, sedentare, cu corpul mic, închis într-o cochilie bivalvă.
 

ostracode

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ostracodes)

1. subclasă de crustacee mici, cu corpul nesegmentat și cu cochilie bivalvă.
 

ostree

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (lat. ostrea)

1. (malacologie) moluscă de mare lamelibranhiată din familia ostreidelor, bivalvă, foarte apreciată pentru gustul său; stridie.
 

solen 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. solen)

1. moluscă bivalvă cu cochilie alungit-tubulară, care trăiește în nisip.
 

spondil 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. spondyle, lat. spondylus)

1. veche denumire a vertebrelor.
2. gen de moluscă bivalvă, comestibilă, înrudită cu stridia, fixată pe rocile din mările calde.
3. gen de coleoptere cu coarne lungi.